• Prima   |  Prezentare   |  Ce înseamnă dezvoltarea durabilă şi economia verde?

    Ce înseamnă dezvoltarea durabilă şi economia verde?

      Print
    Ce înseamnă dezvoltarea durabilă şi economia verde?
    Economia verde

    Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și elementele capitalului natural.

    Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun", cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

    Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie ca e vorba de mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social.

    Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații

    Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

    Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătateasiguranța socialăși stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții.

    Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la începutul anilor '70. În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

    Doi ani mai târziu (în 1985), este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În1986, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „œViitorul nostru comun" care dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile („sustainable development", tradus direct: dezvoltare sustenabilă (susținibilă)): «Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor».

    Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile.

    Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pamântului", la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.

    La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă.

    Fiecare om, conștient sau nu, poate contribui la dezvoltarea durabilă. De fapt, se poate vorbi de o gândire de durată atunci când se colectează (depun) deșeuri din plastic sau hârtie în locurile special amenajate.

    La nivel industrial, lucrurile s-au mișcat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deșeuri drept combustibil, iar în anumite localități se încearcă implementarea unor sisteme de încălzire casnică pe bază arderii deșeurilor. Unele companii au conștientizat importanța economică (dar și ecologică) a recuperării și refolosirii deșeurilor.

     

    Economia verde, aşa cum este definită de recentul Raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (lansat în februarie 2011), are ca rezultat îmbunătăţirea bunăstării şi echităţii sociale, concomitent cu reducerea semnificativă a riscurilor de mediu şi deficitului ecologic. Tranziţia spre o economie verde înseamnă politici şi investiţii care vor decupla creşterea economică de creşterea consumului curent intensiv de materii prime şi energie. O economie verde poate fi gândită ca o economie cu emisii reduse, prin utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor şi asigurarea incluziunii sociale. Într-o economie verde, creşterea veniturilor şi ocuparea forţei de muncă ar trebui să fie impulsionate de către investiţiile publice şi private ce reduc emisiile de carbon şi poluarea, sporesc eficienţa energetică şi eficienţa resurselor, şi previn pierderea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemelor.

    Karl Burkart defineşte o economie verde ca fiind bazată pe şase sectoare principale:
    1.Energie regenerabilă (solară, eoliană etc.);
    2.Construcţii "verzi" (ex. construcţii LEED - Leadership in Energy and Environmental Design);
    3.Combustibili alternativi (vehicule electrice, hibride sau combustbili alternativi);
    4.Managementul apei (epurarea apelor, sisteme de colectare a apei de ploaie etc.);
    5.Managementul deşeurilor (reciclare, depozitare etc.);
    6.Managementul teritorial (incluzând agricultura organică, conservarea habitatelor, împăduriri la nivel urban-parcuri, reîmpăduriri şi stabilizarea terenurilor).

    De asemenea există și cea de a 7-a categorie ce poartă denumirea de "piețe verzi" şi include piețe precum "green banking and financial investment services" - servicii bancare şi de investiţii verzi; "carbon trading" - comerţul cu carbon s.a.

     

    Dezvoltarea durabilă și promovarea economiei verzi reprezintă priorități de dezvoltare pentru Republica Moldova. Acestea își găsesc reflectarea în principalele documente de politici ale Guvernului, în special în Strategia Națională de Dezvoltare Moldova-2020, Strategia energetică-2030, Strategia de dezvoltare a sectorului IMM pentru anii 2012-2020, Foaia de parcurs pentru ameliorarea competitivității, Strategia de dezvoltare a agriculturii 2013-2020 şi proiectul Strategiei de mediu 2014-2023. Acestea sunt totodată parte a angajamentelor Republicii Moldova față de partenerii de dezvoltare ai țării din exterior. Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană urmărește expres asigurarea dezvoltării durabile şi promovarea economiei verzi în țara noastră. Prin semnarea Acordului, Republica Moldova se angajează să armonizeze legislaţia națională la cea europeană și să asigure integrarea prevederilor de protecție a mediului, utilizarea rațională a resurselor și eficiență energetică, în toate sectoarele economiei naționale și ale vieții sociale.

    Republica Moldova a aderat la programe si platforme internationale in domeniul economiei verzi, precum Programul „Ecologizarea economiei în Vecinătatea Estică", Parteneriatul Estic (Greening economies in the Eastern Neighbourhood Countries, EaP Green Programme), Platforma pentru Industria Verde ş. a.   

    EaP GREEN este un program regional, care este în curs de implementare pentru a asista țările Parteneriatului estic ale Uniunii Europene (EaP) în tranziția lor către economia verde. Programul răspunde angajamentelor asumate de către țările Parteneriatului Estic inclusiv și țara noastră șa forumuri internaționale:Summit-ul de la Varșovia privind Parteneriatul Estic; a șaptea Conferință ministerială  „Un mediu pentru Europa" și Conferința ONU pentru dezvoltarea durabilă „Rio +20". În cadrul programului EaP GREEN se preconizează susținerea politicilor naționale și implementarea unor proiecte pilot în scopul demonstrării eficienței EaP GREEN.

    Acest program este sprijinit de Comisia Europeană și alți donatori. Sunt patru organizații internaționale, care vor lucra împreună pentru a oferi suport complet în atingerea obiectivului programului: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltarea Economică, Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu și Organizația pentru Dezvoltarea industrială a ONU.